Top
O linie franta in doi – Dragos Cirjan
fade
28
archive,category,category-o-linie-franta-in-doi,category-28,eltd-core-1.1.1,flow child-child-ver-1.0.0,flow-ver-1.3.6,,eltd-smooth-page-transitions,ajax,eltd-blog-installed,page-template-blog-standard,eltd-header-standard,eltd-fixed-on-scroll,eltd-default-mobile-header,eltd-sticky-up-mobile-header,eltd-dropdown-default,wpb-js-composer js-comp-ver-5.0.1,vc_responsive

Warning: A non-numeric value encountered in /usr/src/wordpress/wp-content/themes/flow/framework/modules/title/title-functions.php on line 417

Pictand Rasarituri

For days that I'm calling you The light of the day is true Yes, we're hopeless Do you think we lost it? https://www.youtube.com/watch?v=Z87arO2T-Yo Purtand o carte veche-n buzunarul hainii Cu ochii-n rasarit, in umbra unei feline albe Ingenuncheat in urma unei soapteā€¦ Penita scrijelind hartia - infuriata de propriul strigat In...

For days that I'm calling you ...

Read More

Ruga fara nume

Cum as putea sa desenez fluturi
In calea unui fir de vis, ce moare –
Cum as putea sa-ti arat sufletul
Cand l-am inchis dupa atatea gratii
Cum as putea sa-ti intind mana intru izbavire
Cand singura icoana de-am sa pot s-o port
E bestia informetata sadindu-si cuib in mine…

Mi-am tatuat visul pe spate in propriul sange
Caci nebunia mi-a ramas ca ultim loc in care

Bestia

As vrea sa-ti pot fura ochii
Cu lingura! Sa ma pot privi,
apoi, prin ochii tai. Si-apoi,
sa-i mananc cu-o pofta de lup –
Pentru ca n-as putea suporta
bestia

Mereu zambind, si nici macar amar
As vrea sa poti sa urli! Sa-mi poti
spune ca nu voi fi eu – nici tu –

AL DOILEA RAU

S-a nascut cand metafora
n-a mai putut tine loc cuvantului
Cand timpul s-a rupt – in doua,
apoi in noua, in saptezeci si noua

A muscat apoi, cu pofta, din viata,
cand noi incepeam sa ne stingem
Cand eu am ales, prefacut in apus,
sa ard – am dat foc mesei tacerii;
Singurul mod de a ma razvrati, de altfel

Icoana

Trezit din cosmarul amar, isi aprinde o tigara
O privire lunga spre cafeaua cu aroma de migdale –
rece. A mai trecut un veac de cand au adormit imbratisati
Acum insa, vantul fluiera a pustiu in padurea fermecata,
iar ielele si-au crescut radacini – au imbatranit contopite-n desisuri

Si lupii-au fugit! Iar demonii… ei, demonii au uitat pasii de dans –
inecati in fum sacadat, un vals stalcitā€¦ al lepadarii de sine
s-au retras si ei – furia-i a murit, razboiul cu sine s-a stins;
Si-a scos unghiile si le-a aruncat iarasi in uitare – om…

Fluturi blestemati

Pluteam aieve-n umbra pasului marunt
Tu, agatata de bratele lui, eu – eu priveam
Albastrul cerului ochilor sai pervestea furtuna

Jocuri de cuvinte – intotdeauna cerul, ori pamantul…
Ori cerul… Nu exista oras sa-ncapa –
Tunetul, cand norii de sub noi, marunte…
atat de marunte si-atat de multe…
de fulgere-aruncate –
ganduri amare de-odinioara si-un pahar

Amar

Ne reintalnim, tarandu-ne ingenuncheati
pe sub pielea unei sanse pierdute…
Mi-e teama ca mi-au crescut unghiile prea mult
in tot acest timp si-acum pot scurma
toate povestile acelea fara sens in trupul tau amar…
Trecut; ziduri ravasite ale unei minti rasucite –