Azi, soarele a apus pe dos

Azi, soarele a apus pe dos, iubite… Si noi stateam pe dos imbratisati pe cand el se stingea; iar petele negre, de pe trupul tau, imi faceau foame… Am lasat urme de bocanci, pe sanii lor, azi Buzele sangerau, iar eu le sarutam frenetic de fiecare data – mai mult! mai mult! Eram atat de…

Dimineata fumez vise

Am decis sa imi las unghiile sa creasca doar ca sa pot scurma cu mai multa forta dupa gandurile tale atat de ingropate. Dimineata, cand ma trezesc, fumez vise – doua pachete: unul cu aroma de cirese si celalalt ”long” / Kent Long… Dupa masa fumez iubiri – recomandarea doctorului: intre una si trei pe…

When we make love, would you look in the mirror?

E-o noapte nebuna… Dincolo de zabrelele camerei tale intrezaresc aceeasi femeie cu parfum argintiu; Miroase-a tigari… inca mai simt gustul buzelor tale tragand din filtrul light… Cearsaful sfasiat de ghearele noastre zace incoltit de coapsele tale… Asa de alb ti-e trupul, de-atatea framantari…

graunte de nisip

Cand oamenii au creat lumea din urma El privea deja spre apus, asezat in varvul unei piramite in desert… – era mai aproape acum… atat de aproape de toti acei zei pe care ii dispretuise. Era tanar cand lumea dintai se nascuse – prea mandru de propria-i stea in ale carei colturi intrezarise deja omul…

A doua masa a tacerii

Am aprins lumanarile albastre la auzul pasilor soaptelor tale prin pene. ai ajuns la timp, dorule drag – de fapt timpul s-a hotarat sa ramana in urma, s-astepte… Imbratisati, alaturi de vreme am revenit la masa de stejar, de unde timpul s-a scurs, mai imbatranit decat noi – masa tacerii –

Masa tacerii

E întuneric alaturi de formele acestea colturoase de stejar tacut Într-un candelabru batrân, de alama-negrita si-au început viata acum un mileniu si jumate doua lumânari reci, arzând o noua vesnicie muta… Timpul trece! Sub formele sale, trecând plapânde si adormite, ale noastre par sa se schimbe cu fiece nesfârsita clipa careia noi nu am stiut…

Indigo

Dorul de tine se scurge la fel de greu precum stagnarea timpului. Ne-am despartit pentru a plange-n tacere In liniste ne curmam zilele pentru a reveni unul langa altul ca sa plecam din nou tarandu-ne prin praful adormit al unei dureri rancede Am sa ma bat singur in cuie, pe-un stalp Dar si atunci ar…

Cor al tacerii

Lupta din noi tine de ere… Atunci aveam aripi – S-au scuturat cu fiecare lovitura ce ne-am oferit-o ca pe un dar in zi de sarbatoare . Au ramas doua perechi de crengi uscate, frante la cele mai mici adieri ale durerii… Ingerii au uitat de noi

Stare de veghe

Culcat la capatul unui pat de pleoape sterse de lacrimi ce au fost si-au sa vina cu acelasi anotimp al plansului de mov… astept… Curg nori pietrificati in cuvinte dematerializate – Peretii lasacasului nostru s-au topit in cantecul unei valtori, curgand cascade peste randuri albastre Cui sa te dau! Cui sa te am? Cui sa…

Nunta supt noi…

Ne incepuseram dansul pe ritm de valuri inspumate Furtuna din noi deja reflecta tragic furtunile marii… Ce-as mai putea spune?… M-am trezit! Ingenuncheat pe plaja pustie a reflectiilor surde Cu mainile pline de sanfele tau clocotit… Clocoteam si eu in clacrimi cu tepi, brazdandu-mi obrazul Te pierdusem cum nici macar o pasare nu se putea…

Ploi verzi

Pe mal inspumat de albastru candid Scoici mi-au ramas sfaramate supt picuri stravezii din taplile-mi insangerate Azi unde esti? Maine unde sunt… – un joc de a fi… mereu negasit cautat De ti-as putea cunoaste numele asa cum vocea ti-am cunoscut-o d-inaintea tacerii…

Rugina

Tu taci! La masa la care te-am lasat invaluit in patura sufocata a timpului Continui sa taci! “Dumnezeule, sunt eu! Existenta aia prapadita alaturi de care traiai impreuna cu trecerea muta a timpului!” Tot taci! Eu plang prin gaurile-n ruina ruginie ce le sapam sa ne ascundem impreuna nemeriatata tacere “Niciodata vocea…” Spuneai tu.. care…

Oglinda

Ne-am prins de maini si ne luam zborul in lumi cu licuri argintii, dantele violet si flori albe Dansam, iubito, acoperind soarele cu aripile noastre infernale… Iar bucuria noastra zeiasca a nascut printre ei o noua Apocalipsa! Despartiti, suntem cele doua aripi fragile ale unui fluture de mai, mereu in zoborul dezordonat pe fire plumbuite…